PAGINA 1

PAGINA 2

PAGINA 3

PAGINA 4

PAGINA 5

WELCOME TO

REAL ROMANIA

Religie

MOTO:

Nichifor Crainic despre “importanta Ortodoxiei”:

"Crestinismul ortodox este traditia eterna a Spiritului care in ordinea omeneasca se suprapune traditiei autohtone. "

“In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata” (2 Cor.2:15-16)

 

             Vocatie de ucigas. Nu degeaba unul dintre cele mai tumultoase thriller-uri din literatura se intitulează “Iubeste-ti aproapele” (Dick Francis).  Iisus spune “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Pentru noi nu mai inseamna nimic. Am reusit cu prisosintă să devenim o ceată insetată de sânge si rugină. Aplecându-ne asupra semenului aflat in necaz, căutam cu infrigurare să-i sorbim si ultima lacrimă din viată, fără a gândi măcar spre salvarea sa. Putem apoi sa arătăm mândrii cu degetul: “- Si eu am fost acolo !”.  Ne udăm zilnic gleznele in pergamente de lacrimi si suferintă, suntem parte dintr-o mizerie dezlantuită ce urca spre mintile noastre asemeni cancerului ce descompune fiecare organ atins. Mirosul de noroi ne incantă, ne mânjim ochii cu praful negru al credintei, in speranta că vreodata vom fi iertati. Probabil credinta inseamna dragoste. Am uitat să iubim. Nici nu am stiut vreodată …. Am tradat si am pângărit fiecare muchie uscată a crucii.  Cititi povestea petrecută pe drumul Ierihonului in Luca 10.25-37 si gânditi apoi !

            

             Invătăm să iertăm ? In Efeseni 4.26 se spune: “Împacati-vă întotdeauna înainte de apusul soarelui”. In mintea noastră totul e apus de mult. Rătăcim in intuneric asemeni făpturilor noptii fără a cauta să aducem un cheag de lumină in sufletul nostru. Intindem mână si asteptăm in zadar o făclie izbăvitoare din partea unui Dumnezeu laş si nedrept, ce a scăpat de mult din mână firul povestii. Iar noi, eronate imagini si umbre in acelas teatru jalnic, dansăm drogati in balti de sange laolaltă cu fiara noptii.

            

             De multe ori mă intreb: nu suntem oare in vremurile de după judecata divină ?